Palatul Regal din București este parcă sub asediu. O coloană nesfârșită, care se întinde până la Sala Palatului, de oameni decenți și triști, așteaptă în tăcere să aducă ultimul lor omagiu Regelui lor. Cei mai mulți dintre ei nu l-au cunoscut pentru că istoria a fost nederaptă cu noi, dar mai ales cu acest personaj de rang înalt, fostul suveran al țării.
S-a stins în Elveția, departe de plaiurile pe care le-a îndrăgit atât de mult și de oamenii locului, cărora le-a păstarat o iubire nemuritoare.
Dar Regele Mihai a revenit aici pentru totdeauna, pentru Eternitate, iar românii nu-l vor uita. A fost modest, trist și a avut un destin tragic. Cu toate că a fost umilit de mai marii vremii, trecători și ei prin această lume, a știut să ierte și să-și arate bucuria și dragostea față de poporul care l-a prețuit, asemeni tuturor strămoșilor Majestății sale.
Atmosfera tristă și solemnă ne îndeamnă la o retrospectivă a trecutului și a prezentului tulbure. Ce ne așteaptă? Mâine, alți români se vor așeza cuminți la rând, pentru a-l onora pe Rege. A fost printre noi, acum a plecat spre Eternitate. Rămas bun, Majestate!
istoric Marian Deaconu