• Astro International

Dulce, un secret obscur

5.00 avg. rating (99% score) - 1 vote

Dulce, este un târguşor uitat de lume de aproximativ 900 de locuitori situat în nordul statului american New Mexico în rezervaţia indiană apache de la Jicarilla la 2100m altitudine. Aici se găseşte doar un motel şi câteva magazine. Nu este un oraş turistic şi nu este foarte activ. Conform unora, Dulce adăposteşte un insondabil şi obscur secret în profunzimile mărăcinoase ale locului numit Archuteta Mesa. Se spune că secretul este un laborator de biogenetică fruct al colaborării între guvernul american şi extratereştri unde se efectuează experienţe bizare pe oameni şi animale.
Ofiţerul de poliţie din New Mexico, Gabe Valdez a fost antrenat în misterele de la Dulce după ce a fost sunat pentru a examina o vacă mutilată de pe păşuna ranchului lui Manuel Gomez la 13 mile est de oraş. Gomez a pierdut deja patru animale din cauza mutilărilor între 1976 şi iunie 1978 când o echipă de investigatori incluzându-l pe Tom Adams a sosit la Paris (Texas) pentru a examinat situl incriminat.
Modul în care era ales animalul de misterioşii mutilatori era curios. O experienţă interesantă a fost condusă la 5 iulie 1978 de Valdez, Gomes şi omul de ştiinţă Howard Burgess. Ei au prelevat aproximativ 120 de boi de-ai lui Gomez şi i-au trecut apoi printr-o lumină ultravioletă. Ce au găsit? O substanţă strălucitoare pe partea dreaptă a gâtului, urechii drepte şi a piciorului drept. Dulce-Map
Pentru fiecare animal, s-au făcut prelevări ale zonelor afectate cât şi o prelevare martor. Laboratoarele medicale Schoenfeld de la Albuquerque au analizat aceste eşantioane şi au găsit depuneri semnificative de potasiu şi magneziu. Procentul în potasiu era de 70 ori mai mare decât normal!!
Câţiva cercetători au atribuit mutilările extratereştrilor în OZN-uri. Au fost văzute frecvent maşinării zburătoare în jurul localităţii Dulce. Observaţii de lumini stranii şi alte fenomene aeriene au fost însă raportate de nenumărate ori înaintea descoperirii animalelor mutilate. Circulau de asemenea zvonuri despre o bază subterană extraterestră.
Omul de ştiinţă Paul Bennewitz a fotografiat, în 1980, OZN-uri. El a stabilit, după spusele unei surse, o legătură de comunicare cu cartierele generale subterane de la Dulce. În august 1980, el a urcat pe nişte înălţimi, de unde a parcurs cu privirea zona zisă Manzano de stocare de arme ale bazei aeriene Kirtland. Un raport al incidentului, din 28 octombrie 1980, emis de această bază, menţionează faptul că Bennewitz, a făcut un film cu OZN-uri zburând. El a ţinut o conferinţă la Albuquerque în care a detaliat modul în care a văzut extratereştri pe un ecran video. În aceea perioadă, aceştia îi transmiteau semnale de la o bază situată sub Archuleta Mesa.
Cercetătorul William Moore pretinde că agenţii guvernului au început să se intereseze de activităţile lui Paul Bennewitz şi au încercat să lanseze informaţii false, pentru dezinformare şi a-l descredita. Publicul a prins momeala şi crede că nu există nimic secret în povestea Dulce.
Într-un raport intitulat Proiect Beta, Bennewitz declară că a petrecut doi urmărind urma navei extraterestre, că putea primi în permanenţă semnale video venind la una dintre aceste nave sau de la baza subterană, că a stabilit comunicaţii directe cu extratereştrii prin intermediul unui calculator şi a unui fel de cod hexadecimal cu grafice şi ieşiri imprimantă, că a utilizat fotografii aeriene şi subterane pentru a localiza vasul înarmat cu arme cu raze. El susţine că extratereştrii utilizează înşelătoria şi nu-şi respectă cuvântul. Am intrat oare în lumea crepusculară?
Bennewitz a examinat cazul de răpire al lui Myrna Hansen din New Mexico, care a raportat faptul de a fi fost dusă într-o instalaţie subterană în mai 1980. Pe de ală parte, Christa Tilton din Oklahoma afirmă că a trăit o experienţă de timp lipsă (missing time) în iulie 1987, când, după ce a fost răpită de doi mici extratereştri gri şi dusă pe nava lor aflată pe o parte a muntelui, a întâlnit un bărbat îmbrăcat într-un combinezon roşu de tip militar. A fost condusă într-un tunel garnisit cu controale de securitate informatizate şi camere video. Ea povesteşte că a împrumutat un vehicol de transport către o altă zonă unde a fost pusă să meargă pe un fel de balanţă cuplată la un ecran de calculator. Maşina i-a dezvăluit imediat o hartă de acces în timp ce ghidul său i-a precizat că au părăsit nivelul unu al unei construcţii care cuprindea şapte niveluri. Christa a mărturisit că a atins nivelul cinci unde a văzut o navă extraterestră cât şi entităţi de tipul micuţilor gri în unele locuri.
Într-o sală mare ea a văzut captoare informatizate legate la braţe plonjând în rezervoare mari printr-un sistem de tuburi. Christa a remarcat un bâzâit, un miros de formol şi avea impresia că în rezervoare era mişcat un lichid. Nu i s-a arătat conţinutul. Ea a făcut desene la majoritatea a ceea ce afirmă că a fost martor în timpul răpirii sale.
Aceste rezervoare sunt de asemenea descrise într-o serie de hărţi numite Documentele Dulce, care au fost furate de la baza subterană Dulce alături de peste 30 de fotografii alb negru şi bandă video. Misteriosul ofiţer de securitate care a dezvăluit aceste documente pretinde că a lucrat la Dulce până în 1979, după care s-a decis că era timpul să se despartă de această bază enigmatică.

Foto luată de Paul Bennewitz

Foto luată de Paul Bennewitz

La sfârşitul anului 1979, Thomas C. nu mai putea face faţă stupefiantei realităţi cu care se confrunta. Ofiţer însărcinat cu securitatea la baza comună a extratereştrilor şi guvernului american de la Dulce, el a învăţat şi asistat la lucruri profund pertubatoare. După o vreme, s-a decis să dezerteze, luând cu el diferite probe. Înarmat cu un aparat foto, el a făcut peste 30 de fotografii în diferite zone ale complexului întins pe mai multe niveluri. A adunat documentele şi o bandă video de securitate de la Centrul de Control arătând diferite vederi din laboratoare, culoare, extratereştri şi personal al guvernului american. Apoi, tăind alarma şi sistemul de cameră în unul dintre cele 100 de ieşiri către suprafaţă, a părăsit instalaţiile cu fotografiile, banda video şi documentele. El a ascuns originalele după ce a făcut cinci rânduri de copii.
Dorea să trăiască în clandestinitate. Dar când s-a dus după soţia şi fiul său, era aşteptat de agenţii guvernamentali într-o furgonetă. Familia lui a fost arestată. Thomas a fost trădat de K. Lomas (un coleg). Agenţii doreau ceea ce el luase din bază în schimbul soţiei şi fiului său. Când i-a devenit evident că ei vor fi folosiţi în experienţe biologice şi că nu-i vor mai fi restitui sănătoşi, s-a decis de a dispărea. Cum a ajuns însă ca Thomas să fie implicat în toată această intrigă secretă?
Thomas, care are acum 50 de ani, a primit o misiune strict secretă într-o instalaţie subterană în Virginia Occidentală pe când avea aproximativ 25 de ani. Timp de şapte ani el a lucrat în cadrul fotografiei de securitate din înalt nivel în Forţele aeriene. În 1971, el a părăsit această muncă pentru a intra la Rand Corp la Santa Monica în California. În 1977 a fost însă mutat în instalaţiile de la Dulce. El şi-a cumpărat o casă la Santa Fe, în New Mexico şi lucra de luni până vineri. Se ducea la muncă prin intermediul unei profunde canalizări subterane echipată de o navetă în formă de ţeavă.
În acea perioadă, avea un coleg de cercetare care lucra în cadrul securităţii de la Santa Fe şi făcea investigaţii personale privind apariţiile de OZN-uri, mutilări de animale, grupuri masonice şi vrăjitorie în sector. În 1979, un prieten comun care locuia în Santa Fe i-a vizitat pe amândoi. El a văzut fotografiile, banda video şi documentele sustrase de la baza Dulce. A făcut desene care au circulat apoi în comunitatea ufologică sub numele de Dosarele Dulce.

OZN fotografiat de Paul Bennewitz

OZN fotografiat de Paul Bennewitz

Conform lui Thomas, în instalaţii se găseau peste 18.000 de mici gri. A văzut de asemenea umanoizi reptilieni! Unul dintre colegii săi a dat nas în nas cu un reptoid de 1,20 m care s-a materializat în casa sa. Acesta s-a arătat interesat de hărţi murale arătând rezultatele cercetărilor din New Mexico şi din Colorado. Ele erau colorate diferite şi marcatoare indicau siturile mutilărilor de animale, cavernele, amplasamentele de puternică activitate de OZN-uri, traiectorii aeriene obişnuite, situri de răpiri, ruine antice şi localizări presupuse de baze subterane extraterestre.
Instalaţiile pe multe straturi de la Dulce comportă însă un miez central, controlat de forţele de ordine. Nivelul de securitate creşte pe măsură ce se coboară în profunzimi. Thomas avea nivelul de autorizare ULTRA-7. El cunoştea cele 7 grade însă este posibil să mai fie şi altele. Se presupune că extratereştrii ocupă nivelurile 5,6 şi 7, 5 fiind cel în care locuiesc. Singura inscripţie în limba engleză se găseşte în culoarul staţiei de la naveta-ţeavă şi indică către Los Alamos. Există legături de la Dulce către instalaţiile de la Page în Arizona apoi către o bază subterană de sub Sectorul 51 din Nevada. Dolce este deasemenea legată la habitate de sub Taos şi Dati (New Mexico), Colorado Springs si Creed (Colorado), Sandi şi Carlsbad, din New Mexico. Se pare că există o vastă reţea subterană de conexiuni sub SUA constituind un sistem global de tunele şi oraşe subterane.
În baza de la Dulce, majoritatea inscripţiilor pe uşi şi în culoare sunt într-o limbă extraterestră sau într-un sistem simbolic universal înţeles de cele două culturi. Thomas a declarat că începând cu nivelul doi toată lumea se dezbracă, este cântărită şi i se atribuie o uniformă. Vizitatorii au o uniformă albă compusă dintr-un combinezon. Greutatea persoanei este înregistrată în fiecare zi pe o cartelă de identificare informatizată. Fiecare schimbare de greutate este controlată şi dacă depăşeşte brusc 1,5 kg în greutate se cere imediat un examen fizic si radio. Se găsesc balanţe fixate de sol sub uşile de acces la toate zonele sensibile. Personalul îşi introduce cartela sa de acces într-o fantă a uşii şi bate codul său de acces. În caz de dezacord este chemată rapid securitatea. Nimeni nu este autorizat de a transporta ceva personal. Toate materialele furnizate sunt trecute atent prin raze X. Revenirea dintr-o zonă sensibilă se efectuează în aceleaşi condiţii.
Toate ascensoarele funcţionează magnetic, nu conţin cabluri. Sistemul magnetic se găseşte în zidurile puţului, nu există nicio comandă electrică clasică. Totul este controlat prin procedee magnetice avansate, inclusiv luminatul. Nu există nici o lampă electrică obişnuită, şi tunelurile sunt luminate prin dispozitive fluorescente cu emisii de bandă largă. În anumite tuneluri adânci se foloseşte un fel de pentoxid fosforos pentru luminare temporală. Din motive necunoscute extratereştrii nu pătrund în aceste zone.
La nivelul 1 se găseşte garajul pentru menţinerea suprafeţei. Nivelul 2 adăposteşte trenurile, navetele, forezele şi menţinerea discurilor. În nivelul 4 se fac cercetări asupra aurei umane şi totodată asupra tuturor aspectelor de telepatie, hipnoză şi vise. Thomas spune că ei ştiu cum să separe corpul bio-plasmic de corpul fizic pentru a plasa matricea-de-energie-vitală a unei entităţi extraterestre într-un corp uman după ce s-a extras matricea-de-energie-vitală spiritulă a omului.
Nivelul 6 este botezat Clădirea Coşmarului. Aici se găsesc laboratoarele de genetică unde au loc experienţe pe peşti, foci, păsări şi şoareci cărora li s-au modificat enorm forma originală. Aici se găsesc oameni cu mai multe braţe şi mai multe picioare, cuşti diverse şi cuve conţinând creature semănând cu lilieci de peste doi metri. Extratereştrii au învăţat enorm oamenii în materie de genetică, lucruri la urma urmelor utile însă extrem de periculoase.
Cenuşiii şi reptoidele sunt eminamente analitice şi foarte orientate către tehnologie. În trecut, ele s-au aflat în război cu oamenii de tip nordic provenind din alte civilizaţii spaţiale şi este posibil ca ei să efecteze unele etape pe Terra în vederea unui viitor conflict. Nebuni după informatică şi bio-inginerie, ei practică experienţe iresponsabile dincolo de orice moralitate faţă de celelalte fiinţe vii.
Principalele organizaţii guvernamentale implicate în cartografia genetică umană, Proiect Genom, sunt Ministerul Energiei (larg prezentată pe situl de încercări din Nevada), Institutul naţional al Sănătăţii, Fundaţia Naţională pentru ştiinţă, Institutul Medical Howard Huges. Şi, desigur, laboratoarele subterane de la Dulce care sunt conduse de Departamentul Apărării (DOD, Ministerul Apărării). Thomas a dezvăluit că şeful experimentelor genetice pentru Los Alamos şi Dulce era Larry Deaven.
Conform lui Thomas extraterestrul androgin se produce prin parthenogeneză. La Dulce, forma cea mai curentă este cea a fracţionării embrionale. Fiecare embrion se divizează în 6-9 cunne individuale, adică copiii de aceiaşi părinţi. Hrana necesară creşterii cunnei constă dintr-o formulă obişnuită compusă din plasmă, din deoxihemoglobine, din albumine, din lisozime, dintr-o soluţie electro-pozitivă, din lichid amniotic şi altele. Termenul de genom este utilizat pentru a descrie totalitatea cromozonilor unici dintr-un organism special (sau dintr-o celulă din acest organism), prin opoziţie la genotip, care este informaţia conţinută în acest cromozom. Genele umane sunt situate la amplansamentele cromozonilor specifici. Decriptarea lor constituie un proiect ambiţios care va necesita ani şi resurse informatice enorme.

Paul Bennewitz

Paul Bennewitz

Biotehnologia extraterestră îi umană este oare destinată de a ne îngriji şi a ne aduce serviciu sau de a ne controla şi de a ne domina? De ce persoanele răpite de OZN-uri au fost folosite în experienţe genetice? Când Thomas a văzut oameni în cuşcă la nivelul 7 de la baza Dulce şi-a dat seama că lucrurile au luat-o razna. Mii de fiinţe umane, resturi de mixturi umane, embrioni de umanoizi erau conservate în camere frigorifice. Pentru ce? Am întâlnit oameni în cuşti, care erau de obicei năuciţi sau drogaţi dar câteodată ţipau şi ţipau să fie ajutaţi, a declarat Thomas. Ni s-a spus că aceste persoane erau iremediabil nebune şi folosite pentru teste de riscuri înalte de medicamente destinate de a vindeca nebunia. Ni s-a recomandat de a nu le vorbi niciodată. La început am crezut în această poveste. În fine, în 1978, un mic grup de muncitori au descoperit adevărul. {i acolo au început războaiele de la Dulce.
Thomas a spus ca extratereştrii nu doresc pământul nostru, nici aurul nostru, nici mineralele noastre, nici apa sau fiinţele de pe Terra. Ceea ce vor cu adevărat este puterea magnetică a planetei şi pe care o folosesc într-un mod necunoscut nouă. Conform lui Thomas ei acordă acestei energii o mai mare valoare decât la orice de pe planeta noastră.
Povestea lui Thomas este stranie şi pe alocuri greu de admis. Dar există probe că se petrece ceva straniu la Dulce. Un coşmar… Are Thomas răspunsul? Cunoaşte un adevăr care ni se ascunde în spatele manifestărilor persistente şi stranii de OZN-uri, de răpiri, de mutilări de animale etc. Aceste fenomene extraterestre trebuie însă să aibă o explicaţie extraordinară. Este posibil ca noi să fim de altfel avanpostul unui vast imperiu inter-stelar şi să nu ştim?
În zona Dulce se observă foarte des noaptea, în special OZN-uri pe cer. Recent, o echipă de cercetători a mers la Archuleta Mesa pentru a efectua sondaje sonore ale subsolului. O primă analiză prin calculator pare să indice prezenţa de cavităţi profunde. Această zonă este cunoscută de iniţiaţi sub numele de secţiunea D. Cât timp va rămâne impenetrabilă? Ce mister cumplit ascunde?

Content Protection by DMCA.com
Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  • Aparut Vandut